di prima matina

Radici & Civiltà

RUNFOLA ITALO RUNFOLA ITALO Pubblicato il 12/05/2008
<b>di prima matina</b>

di prima matina

 


E` appena l`arba e già lu gaddu canta,


lu sacristanu sona la campana,


la luci di lu suli tuttu ammanta,


cumincia la iurnata paisana.


Lu viddanu `mmardedda lu so mulu,


lu carrica d`aratu e di cuddara


e sinni parti, comu sempre, sulu


pi l`antu chi lassau a la Mulara.


Va lu craparu, pi l` antichi strati


cu li so crapi a vinniri lu latti,


pi li nichi, li viecchi e li malati;


li ucci `nterra lìccanu li jatti.


Lu firraru va grapi la putìa,


sbatti la porta e, pua, la forgia adduma,


tuttu lu iuornu sbatti e sfirrazzia,


fa fierri, arati, cancari e s`affuma.


Mentri a lu vancarieddu lu scarparu


cu liésina, cu augghia e cu trinciettu,


s`assetta, s`arrisetta lu falaru


e pua acoumincia a risulari un piettu.


Un mastro fallignami murmurusu,


manu a virrina metti cu primura;


lu lignu è duru e a fari lu purtusu,


si voli Diu, finisci quannu scura.


Lu muraturi cu lenza e livieddu,


cu la zappa, la pala e la curriola,


cumincia la iurnata, puvurieddu,


addannànnusi a circari la cazzola.


Lu sartu cu l` augghia e lu itali


è pronto a dari `ncimi ed `a tagghiari;


ci metti a fari un paru di cusciali


un iuornu sanu e pua l`av`a stirari.


Lu furnaru appuiatu a la maidda,


annacannusi lu culu, cerni e `mpasta-artigianale'>pasta,


metti `nfurma sei pani e na pupidda,


famìa lu furnu e na guastedda tasta.


Lu putiaru s`appoia all`antalora,


cu sguardu scunsulatu e l`aria afflitta;


li parrucciani si l`aspetta fora


ca la putièdda è lurdulidda e stritta.


Lu vuccieri, cu l`uocchiu a pampinedda,


appizza li braccami a la crucchera,


`ntall` autra cciappizza li vudedda


e li cummogghia, pua, cu la maschèra.


Lu varvieri cu mossa dilicata,


amanti di sunari e "furficiari"


a lu rasuolu duna na strappata


e pua `nsapuna e radi a so cumpari.


Li pàssari cilìanu sbriusi


`ncapu li tetti e `ncapu li curdina


faciennu cumpagnia a li carusi


chi scìnninu di cursa la pinnina.


La fimmina di casa, s`è massara,


risetta, lava, scupa e sta `ncucina;


sidd` è lagnusa, lassa la quarara


e curri a `ncuitari la vicina.


Lu "ziu" di tutti, barrista di lussu,


cu la solita mossa chi sapiti,


s` asciuca l`uocchi e si stuia lu mussu


e pua si metti a fari li graniti.


Vannu a lu municipiu li `mpiegati


cu passu lientu e cu lu cori `n pena


picchì di tutti sunnu fuattiati


s`a travagghiari cci miéttinu lena.


Va lu "ncignieri" cu lo so aiutanti


pi fari un sopralluogo di primura;


forsi va `ncerca di qualche appartanti


oppuru un danno `nta la fognatura.


Lu dutturi, cu passu strascinato,


baschiannu, acchiana lientu la muntata


pi ghiri a visitare lu malatu


ca appi propriu na mala nuttata.


La levatrici trasi di lu bagghiu


cu ddù bursuni sempri a li manu,


ritorna di na notti di "travagghiu"


nta na povera casuzza di lu chianu.


L`avvocato, cu borsa e cannetta


cu l`aria di cu sapi c`av`a fari,


va `ncerca d`un clienti chi l`aspetta


ca iddu sulu lu potrà sarvari.


Lu paracu, finuta la so missa,


va a porta lu Viaticu a un malatu,


c`un chirichiettu babbarieddu e fissa


ca spisso truppichìa `nta lu gghiacatu.


Lu marasciallu cu lu briatieri


a passu lientu vanno a la pretura.


Lu scrìssiru a rappuortu `nfina a ieri


ca lu paisi è di bona natura.


Li schiffarati scinninu a la chiazza,


comu solitamente ogni matina,


pi cùsiri e `ncimari cu sputazza


`ncapu di cu si rumpi la carina.


Cirinè, 3 Novembre 1995


Viste 20993 - Commenti 0
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali