LU ME` PAISI

Radici & Civiltà

TODARO GIOACCHINO TODARO GIOACCHINO Pubblicato il 08/03/2018
LU ME` PAISI

LU ME` PAISI

 


Lu me’ Paisi è supra ‘na cullina
e pari ‘n quatru disignatu a manu;
li strati sunnu tutti a lu pinninu
e la megghiu giuvintù è la viddana!

Lu munti di Roxura è a bedda vista,
lu pizzu Garibardi a li so’ spaddi
e chiddu, Cammarata, mai nu’ speddi
a talìarlu luntanu, da ‘sta lista 


D’ ‘nfacci, a taliari , c’è la Rocca,
cu’ tanti atri figghi di Cristiani
ed è vicina da sèntiri la cucca
e lu starnazzari di gaddini.

Li so’ dintorni sunnu cchiù ‘nchianìati,
abbunna la fava e lu furmiantu
ca pani e pasta-artigianale'>pasta dannu a l’ annunnati
d’avirni, pì chistu, giustu vantu.

La Chiesa Matri e chidda di Sant’ Anna
cu’ San Giuseppi e Rusulìa Santa
sunnu, pì ccu ci cridi, ‘na vera manna
di grazie e pruvvidenza tanta!

Lu campanili da’ Matrici cu’ lu roggiu,
ca batti lu tempu ogni quartu d’ura
mi svelò, accussì, lu sortilegiu
di comu lesta squagghia la me’ cira.

Lu scampanìari, ancora ‘ntà la menti,
chiddu a luttu pì li cari estinti
ed a festa pì li “Patruna Santi”
e pensu all’accurriri di la genti.

E chi diri di la trumma di don Ninu
ca dopu d’idda vannìava l’accadutu
e quanti ad iddu eranu vicinu
dicìanu, a l’atri, picchì l’avìa sunatu.

E li tammuriati Minnella e nardu
pì li Chianuoti e Rabbatiddisi,
era sulu musica pì ccu era surdu
e lu spassu di nui carusi.

A lu vucìari di lu “Patataru”
ca cancia pì li favi la fasola,
mi fa pinsari, puru, a lu scarparu
ca fischìja mentri cusi peddi e sola.

E chiddu pì stagnari la quarara
ca grida forti ad ogni cantunera
e, su d’iddu, passannu a ‘n’atru campu,
si dici ca porta acqua fori tijampu.

Ancora ‘n’atru ca cancia pì capiddi
agugghi fini, merlettu e pizzu
o p’ova, certamenti no’ di gaddi,
sapuni pì lavari fattu a pijezzu.

E li carusi vucigghìannu a frotti,
chiamannu a chista ed ora a chiddu,
ijocanu a curriri od a “ ti vitti “
o cu’ li fimmineddi a “mastru Piddu”.

E di tanti ca certu cca nu’ cuntu:
li sirinati cu’ chitarra e cantu;
li balli d’intra pì lu Carnivali;
viscotta ‘n casa pì zziti e sponsàli.

E nu’ vi dicu di li scecchi e muli,
a rìjatina tinuti misi ‘n fila,
patruna ‘ncuntrastati di li vìjola,
pì li strati spargìanu tantu “meli”.

Li grutti di la Gurfa , su’ lu so’ forti,
prigiata fattura Saracina:
cu’ tanti stanzi ‘nfila cu’ li porti
e la cchiù granni, a furma di campana.

Lu Campusantu vijacchiu, ch’è ‘na cava,
fu locu di pietà pì la “spagnola”,
è fora d’iddu assai si trova
picchì fu fattu veru e no’ ‘na fola!

E lu Cravaniu, situatu a munti,
cu’ li tri Cruci a nijuru pinti,
locu di duluri e di cori puntu
pì la ijurnata du’ Venniri Santu.

E li palazzi, pì tannu tantu rari,
di don Armandu e Gucciuna Canvaleri
eranu pì mìa castiddi di Signuri
e motivu tantu pì fantasticari.

La so’ stazioni va cu’ “ La Palumma”,
d’unni ogni matri ha salutatu un figghiu
c’ha siminatu pì lu munnu a spagghiu
cu’ lacrimi e, d’intra, ‘na spiranza summa

!Lu me’ Paìsi fa di nomi “ Lalia”
e a li m’aricchi sona comu ‘n sciuri;
lu so’ prufumu arriva a’ l’Australia
pì ddi figghi ca pì travagghiu la lassaru!

Ed ìu ca sugnu figghiu e no’ d’antura:
sentu l’oduri e ‘n’ atra cosa ancora!
_____________________________
di Gioacchino Todaro


 


 


 




Viste 7458 - Commenti 0