LA CHIUSIDDA

Radici & Civiltà

TODARO GIOACCHINO TODARO GIOACCHINO Pubblicato il 03/07/2018
LA CHIUSIDDA
L’eventuale pubblicazione di parziali brani musicali allegati a testi scritti è fatta a titolo di Demo, essendo essa finalizzata a documentare la relativa ricerca della rubrica “Radici & civiltà” non avente scopo di lucro, ma, piuttosto, finalità di libera divulgazione culturale.

LA CHIUSIDDA

Avìa, me’ pa’,  ‘na chiusidda a’ la muntagna
d’unni accampava pira e cutugna
e, si l’annata si facìa degna,
quattru panara di castagne.

‘Na casa cu  stadda  cavigghiuni e  stipu a muru,                    
un lumi  ‘na cucina  a ligna e’ na tannura,
un lettu  du seggi  tanti  arnesi e tri  panara.
                       
Di fora   ‘na ficu   ‘na pergula e ‘na cirasa,
‘na valata  ‘na  ghiuttena e ‘na naca pì carusi.
                       
Da ‘stu quatru, ca pari  di famigghia,
nu’  mancava,  pì prima, lu travagghiu.

Tanti cavuli, cugghiuti a fasciu,
pì la sira fari ‘na minestra
ed era sempri chista la risposta:   
dumani mangiamu cavuli cu la pasta-artigianale'>pasta.

Rappi di racina di la pergula,
cardinali e muscatieddu;
era la megghia frutta  pi lu pargulu
picchì  duci… accuomu voli iddu.

Sutta d’idda, a lu friscu d’astati,
a leggiri un libru a lu “ Zefiru” sciatu
e a lu rumuri di li pampini svintuliati,
m’addurmiscìa  senza essiri annacatu !

Trizzi di cirasi d’amarena e maiulini,
cugghiuti ad una ad una a manu,
eranu lu veru vantu di li fimmineddi,
vanituse e civittuole, a cu l’avìa cchiù bedda.

Ficu sciaccati o a passuluna 
misi sistimati ‘nta cannistri a lu suli:
tantu buoni da mangiari cu lu pani
e pì li cucciddati di Natali.

‘Ntrizati cu canni o spacu finu ,
 cu addauru  a menzu la mappina,   
addivintavanu accussì zuccarini
da stari tantu attenti a  la dintami.

E ni putivi fari graditu e buonu donu…,
fora di l’Alia pirchì era terra, aria e focu di  Sicilia !

Tavuli d’astrattu russu su trispi di lignu,
di pumadoru a prunu tipu siccagnu,
parati ‘nfila  su’ lu  ‘nghiaiatu mistu
buonu pì lu ragù pì quann’ era festa !     

Bisugnava, però, avirni  cura
e ad ogni tantu, a giru ,  arriminari
ed  a priari a San Calò ed a Santu Piddu:
ca nu’  vinissi mai lu marzapanieddu.

Acqua  di puzzu  sapurusa  di  surgiva,
ca tanta era ….. e  tanta fora sinni iva,
vivuta ‘nta lu quatu   senz la quartara,
no’  comu ora, senza darsini pinsera.

Cacuocciuli spinusi arrustuti su braci di sarmenta
e sasizza  ‘mpurrazzata   a  fuocu spentu,
vinu,  chitarra e  faciennu vuci  a  cantu
a’ lu primu maggiu ed a lu Luni Santu.

Primi favuzzi fatti a frittedda
cu finucchieddi  cacuocciuli strunzati e mazzareddi,
appena cugghiuti  frischi  tenniri e duci:
accussì …cca’… la terra li produci!

Alivi salati jttati ‘nta la cinniri
e ad   ascutari botti  p’  abbruscari,
livati  e  sciusciati…. accuomu  ‘na cannila fussi,
ed  ammuccati … ad   una  sula mossa!

E quannu  passavu,  e nu’  era   ia sulu, 
m’appuzzavu  pì piaciri a lu cannuolu
ed  era pura, chiara e acqua frisca   
di l’ Abbrivatura di lu Vuoscu

ca scurri viniennu da lu munti  vicinu,
tra casi  vigni  arbuli e  jardini,
cantannu notte e jornu   cu tana lena
cadiennu d’intra la vasca  sempri  china .

E  ‘nta l’astati:  lana di l’annu  di piecura tunnuta
e un chianu di linzola,  raccamati a curredu,  avìa stisi;
segnu, chistu, ca quarcuna s’era fatta zzita
e che a  maritari mancavanu picca misi.

Pili di lignu  bagneri  bagnireddi e quati  ‘n  giru
e   tanti fimmini  ‘nfatiati a lavari,
carusi  tanti  ‘nta lu stierru a jucari
e la prumissa spusa allegra … misa a taliari !

Carusu…, sunnavu puru ìa di  stari ddà stisu,
nisciutu  sciacquatu  e   ‘nta li carni   friscu
e…. , ‘na vota, cu atri finìu di  farni ‘mprisa…
quannu sintiemu gridari un viddanu ‘nfuscu:

“ Maniata di sfacinnati e senza siennu,
itivi  a raspari li corna a ‘natra banna;
chista nun è vasca di piscina, accuomu appari,
ma d’acqua p’armali  d’ abbivirari .

S’aviti tanta vogghia  di jucari
viniti ca vi puortu  ia a spagghiari
ed accussì …. vi fazzu capiri:
quantu a scuttari lu pani veni duru !

Ed  a tìa …, ia ti canusciu…, si figghiu du zzi Turiddu;
appena ca lu viu … ci l’aju a diri  ad  iddu
accuomu ti cumpuorti,  e senza scantu,
cu atri  a ‘ntrubbuliari l’acqua  malamenti “

Chisti ripurtati…. su li megghi paroli.
C’un sauto… scinnì da lu sò mulu…
 e  mittennusi  petri  ‘n manu  pi tirari:
nun si capì… s’era pi beru o  pì babbiari.

A scansu di quarchi malintisu, pì l’uccasioni ,
n’arricampamu di cursa, menzi  nudi,
causi curti e scarpunedda    a  manu
e, senza   tanti  e tinti e boni modi,
n’arruzzulamu pì  tuttu lu pinninu a lu Burduni:
cu’ tantu  cacazzu prisu…. e lu sciatuni!

Vulissi aviri, ora,  un piezzu   di  dda chiusidda
sutta casa mia, fatta a castiddu,
unni c’ognunu da  l’atru latu si vota:
nun dici  né schì, né scu, né passiccà…. e mancu saluta.!

Ed a ‘stu puntu mi rammientu e  dicu
di quannu a li tiempi mia si dicìa: “Voss’  abbenedica!”
‘Nta   la me  terra povira ed amata, lu dicu scrittu,
mancava tantu… tranni la buntà e lu rispettu!

‘Nta  ddi pochi metri di terra, c’haju  di bisuognu,
cc’haju a chiantari : un piru  ‘na viti  ‘na cirasa ed un cutugnu,
a ricuordu di tuttu chiddu ca fu la mè muntagna
ed a  mustrarla   com’era…, pì filu e pì signu !

Gioacchino Todaro


Viste 8477 - Commenti 0
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali