Lu travagghiu

Radici & Civiltà

TODARO GIOACCHINO TODARO GIOACCHINO Pubblicato il 17/04/2018
Lu travagghiu
L’eventuale pubblicazione di parziali brani musicali allegati a testi scritti è fatta a titolo di Demo, essendo essa finalizzata a documentare la relativa ricerca della rubrica “Radici & civiltà” non avente scopo di lucro, ma, piuttosto, finalità di libera divulgazione culturale.

Lu travagghiu

Lu travagghiu è cosa controversa:
prima lu cerchi comu ‘na ugghia spersa
e la matina dopu hai la dica
pinsannu ca si suda e si fatica.

E  pensi  già a’ la pinsioni
p’aviri tempu  pì li tò passioni:
di fari lunghi viaggi o d’ìri a mari
o d’aviri cchiù tempu pì durmiri.

E’ veramenti un gran passatempu
a criticari tantu ‘ntà  ‘stu campu;
è sempri l’atru ad essiri cchiù tintu
ed è sulu di mìa lu gran talentu.

Lu mè travagghiù è lu cchiù pisanti,
è poca cosa chiddu di la genti
ca sunnu sempri comu sfacinnati
a sparrittiari peggiu di  li criati.     

E’ tantu e tali è lu me’ suduri
d’aviri la cammisa da strizzari
e pì  ‘stu fattu propriu  nu’ mi lamentu…
ca stannu tutti d’intra a farmi ventu.

Sugnu lu re di la famigghia:
l’unicu d’intra ca travagghia
e pretinnu riguri e rispettu
ca’ portu all’uffciu lu birrittu!

Tutti hann’ a passari davanti di mìa
cu tanti d’addumanni…pì curtisia
e sugnu ia…  prima  di lu capu
‘nta  ‘sta gerarchia a sutta ‘ncapu.

E datu  c’occupu un postu, e cuntu tantu,
mi spetta d’ aviri, su tuttu, un bonu scuntu
e pì li festi cumannati… di Pasqua e Natali
…d’aviri fatti puru li regali!

Chista è la regola sin da’ li Borboni:
lu Putiri è Putiri…e nun c’è  ragiuni!
 
Sulamenti sugn’ìa di gran valuri
ca sacciu a perfezioni cosa fari.
Ca nu’ m’afferri mai l’antipatìa,
…pirchì ci fazzu chiudiri putìa!

E’ chista la giusta affermazione
pì fari valiri ogni mia ragiuni,
ca trova subitu facili cunsensu
a crisciri di cchiù lu me’ cumpensu.

Nu’ sugnu tipu…, a certi cosi adusu,
di spargiri cà e ddà lu me’ surrisu.
Chistu discursu chiaru vogghiu diri:
la me’ lingua servi… sulu pì parlari.

Ma, ogni tantu haju allisciari
e, pì lu versu di lu pilu,
granni e nichi, a modu uguali:
pì ‘n paci cu tutti stari a travagghiari

Sempri a’ lu scrannu haju  li vrazza misi
ed ìa di’ l’atri vìu lu nesci e trasi
‘ntà lu bar ch’è pì la culleganza,
pì lu cafè e pi jìnchiri la panza.

E’ pì chistu… ca c’è  ‘stu malu versu…
di vidiri   ‘n giru  ‘stu tempu persu
e menu mali … ca c’è unu onestu
ca sta assittatu sempri a’ lu sò postu.

Macari, a voti, mi pigghiu  ‘na rancata
di svagu, facennu paroli  ‘ncrociati…
ca dicinu c’arrisbigghia la menti,
ed ia… di chistu, ‘n’haju di bisugnu tantu .

Ma comu… l’atri sannu sempri tuttu…
di chiddu ca  succedi sutta di ‘stu tettu!
Sannu pì filu e pì segnu li paroli…
comu scritti su ‘n fogghiu di giurnali.

Ia…,  di l’atri,  nu’ m’interessu a funnu,
comu si nu’ vivissi ‘nta  ‘stu munnu,
a stentu… restu sulu ad ascutari
senza  su dì li me’ cosi… mai sciatari.

Ma comu… lu cullega è sempri fora,
pari ca fussi di medicu la cura!
Ad  iddu allura fazzu la surprisa…
niscennu puru  ìa  a fàrimi la spisa.

E già c’ormai sugnu fora
ed haju  ‘na facenna di sbrigari…
chiffà …’nu’ la fazzu… o macari …
n’atru jiuornu  haju  aspittari?

Tantu…, la stanza nu’ resta mai sula,
ci sunnu tanti genti misi ‘n fila.
Iddi da sempri ci sunnu abituati
a passari  ‘nta l’uffici  ‘na jiurnata.

E lu rrogiu sacciu, puru, usari:
la matina d’un’ura l’arritrari
e  quannu è tempu di iri fora…
di dui avanti… l’ haju a purtari !

Chista è stata sempri la prassi
di l’impiegatu a postu fissu
e, se quarchunu nu’ resta suddisfattu,
 nu’ m’interessa nenti e minni futtu!

Si macari vannu pì liggi  cu tantu d’avvucatu,
m’addifenni,, a modu sua, lu Sindacatu
pirchì, ia, ogni annu pagu la retta
pì fari accuomu vuogghiu li me’ fatti.

Haju la menti d’intra ca mi vrusca 
e mi giova tanticchia d’aria frisca
e pì svariarimi accussì la menti
apru la finestra… e  nu’ fazzu  nenti.

Ma comu fa… ad essiri elenganti…
si so’ maritu nu’ guadagna nenti
ed a vidilu pari stralunatu…
e vesti comu ‘n poviru strazzatu.

A caminari già s’annaca l’anca…,
si vidi  ca su ‘n c’è pocu ci manca!
Ma di ‘sta cosa ca si dici ‘n giru,
propriu propriu… pì nenti mi nni curu !

Mi pigghiu sulu e sempri la me’dica,
…su l’atri, muzzicati da’ l’urdica
ca stann’  accussì a vidiri e sparrari
nu’ avennu d’atru pì s’arraspari.

Dicu ca si nu’  fussi pì mia, eccu la beffa,
li carti putissiru stari frischi  a fari la muffa
e, sugnu sempri ia misu a lu me’ postu, poviru fissa
e lu travagghiu, pì tutta la jurnata,  mai lassu !

Di saluti, certu sugnu un po’ sfasatu
o comu si dici in gergu «  cagionevole «
e perciò la legge dici ca m’haja dari aiutu :
senza cadiri, pì chistu, da li nuvuli !

Lu  tempu  cchiù criticu è sempri chistu :
prima e dopu li festi  di Natali e Pasqua e ad agustu ;
macari, po’ capitari…pì atri festi
ma comu si dici…. : a modu lestu !

Ad agustu… c’è la villa a mari
un misi è picca… e  nu’  pò bastari ;
pì forza… haju a stari mali
accuomu  pì prassi … e   pirciò  ci voli !

Certi malanni su’  cuntaggiusi e s’ammiscanu ;
nu’ sugnu sulu  e   nu’  sacciu comu nasciunu.
Vennu accussì, a la spruvista... lu dici la storia,
…ca  nenti  nenti…  fussi lu rinchiusu d’aria ?

E’ un mali ca  pigghia   di cchiù li cittadini,
rispettu a li furtunati  nostri  viddani
ca sunnu ritti e forti comu  ‘na sorba
da putiri travagghiari…livannusi all’arba
e, ‘nta la stasciuni , quannu è china…
puru a lu lustru  di la luna… !

Capisciii !!! cu la luna china ….,
quantu sù furtunati ‘sti  nostri viddani !!
mentri nui ….sempri assittati…poviri e malati 
comu surci bianchi  ‘ntussicati !

Appena maturata la pinsioni,
aspettu, da lu capu ‘na menzioni ;
scritta a chiari letteri.. s’ava diri,
a memoria… di chiddi da viniri :   

« Pì l’attaccamentu a lu duviri e lu talentu,
pì sempri assittatu a lu so’ scrannu…affrantu
a rischiu di pigghiarisi un malannu
travagghiannu cu sudura ed affannu,

a Vui Signor Nnimangiapicca Aungustiatu ,
da tutti, in paisi  ‘ntisu  Sfacinnatu,
chista medaglia   appongu a lu pettu,
‘n signu vivu di stima… mia e di tutti !! »

Di ‘stu munnu, unni tantu tempu haju vissutu
e, nu’ sputu ‘nta lu piattu unn’ haju mangiatu,
con facezia… quarcosa v’haju raccuntatu.
E  tra tanti vizi e tanti boni vezzi…:
m’ haju fattu sulu e sempri… li me’ cazzi!

e, comu dici lu Telegiornali :
«Ogni riferimento è puramente casuale!»

Gioacchino Todaro


Viste 9019 - Commenti 0
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali