Lu mè Paisi

Radici & Civiltà

TODARO GIOACCHINO TODARO GIOACCHINO Pubblicato il 07/04/2020
Lu mè Paisi
L’eventuale pubblicazione di parziali brani musicali allegati a testi scritti è fatta a titolo di Demo, essendo essa finalizzata a documentare la relativa ricerca della rubrica “Radici & civiltà” non avente scopo di lucro, ma, piuttosto, finalità di libera divulgazione culturale.

Lu mè Paisi

Lu  me’  Paisi è supra  ‘na  cullina
e  pari  ‘n  quatru  disignatu  a  manu;
li  strati  sunnu tutti  a lu pinninu
e la  megghiu  giuvintù  è  la  viddana!
   
Lu munti  di Roxura  è a  bedda  vista,
lu pizzu  Garibardi  a li so’  spaddi
e chiddu,  Cammarata, mai nu’  speddi
    a talìarlu  luntanu, da  ‘sta lista.   

D’  ‘nfacci,  a taliari ,  c’è la Rocca,
cu’  tanti atri figghi  di  Cristiani
ed è vicina  da  sèntiri la  cucca
e lu starnazzari di gaddini.

Li so’  dintorni  sunnu  cchiù  ‘nchianìati,
abbunna  la fava e lu furmiantu
ca pani e pasta-artigianale'>pasta dannu a l’ annunnati
d’avirni, pì  chistu,  giustu  vantu.

La Chiesa  Matri  e  chidda  di Sant’ Anna
cu’  San Giuseppi  e  Rusulìa Santa
sunnu, pì  ccu  ci cridi, ‘na vera  manna
di grazie e  pruvvidenza  tanta!

Lu campanili  da’  Matrici  cu’ lu roggiu,
ca batti lu tempu ogni quartu d’ura
mi  svelò, accussì,  lu sortilegiu
di comu lesta squagghia  la me’  cira.
   
Lu  scampanìari, ancora  ‘ntà  la  menti,
chiddu a luttu  pì li  cari estinti
ed  a festa   pì li “Patruna Santi”
e  pensu  all’accurriri  di la genti.

E  chi diri   di la trumma di don Ninu
ca dopu  d’idda  vannìava  l’accadutu
e  quanti ad iddu eranu vicinu
dicìanu, a l’atri,  picchì l’avìa  sunatu.

E li  tammurìati di Minnella  e Nardu,
pì li Chianuoti e Rabbatiddisi,
era sulu musica pì ccu era surdu
e  lu spassu di nui  carusi.

A  lu  vucìari di lu  “Patataru”
ca cancia  pì li favi  la fasola,
mi fa pinsari,  puru,  a lu scarparu
ca fischìja  mentri  cusi  peddi e  sola.

E chiddu   pì  stagnari la quarara
ca grida forti ad ogni cantunera
e, su d’iddu,  passannu a  ‘n’atru  campu,
si dici ca porta  acqua  fori  tijampu.

Ancora  ‘n’atru   ca cancia pì capiddi
agugghi fini,   merlettu  e pizzu
o p’ova, certamenti no’ di gaddi,
    sapuni pì lavari fattu a pijazzu.     

    E li carusi  vucigghìannu  a frotti,   
chiamannu a chista ed ora a chiddu,
ijocanu a curriri  od  a  “ ti vitti “
o  cu’ li fimmineddi   a “mastru  Piddu”.

E di tanti  ca certu  cca   nu’ cuntu:
li sirinati cu’ chitarra e cantu;
li balli d’intra  pì lu Carnivali;
viscotta  ‘n casa  pì zziti  e sponsàli.

E nu’ vi dicu  di li scecchi e muli,
a  rìjatina tinuti  misi  ‘n fila,
patruna  ‘ncuntrastati  di  li vìjola,
pì li strati   spargìanu tantu  “meli”.

Li grutti di la Gurfa , su’  lu so’  forti,
prigiata fattura Saracina:
cu’ tanti   stanzi  ‘nfila cu’ li porti
e la cchiù  granni, a furma di campana.

Lu Campusantu  vijacchiu, ch’è  ‘na  cava,
fu locu di pietà  pì  la “spagnola”,
è fora d’iddu  assai  si trova
picchì  fu fattu veru  e no’  ‘na  fola!

E lu Cravaniu, situatu  a munti,
cu’  li tri Cruci a  nijuru   pinti,
locu di duluri e   di  cori puntu
pì  la ijurnata  du’  Venniri  Santu.

E li palazzi, pì  tannu  tantu rari,
di don Armandu e Gucciuna  Canvaleri
eranu  pì  mìa  castiddi  di Signuri
e motivu  tantu   pì fantasticari.

La so’  stazioni  va  cu’  “ La  Palumma”,
d’unni  ogni  matri  ha salutatu un  figghiu
c’ha  siminatu  pì  lu  munnu a spagghiu
cu’  lacrimi e,  d’intra,  ‘na spiranza  summa!

Lu me’  Paìsi   fa di nomi  “ Lalia”
e a  li m’aricchi  sona comu ‘n sciuri;
lu  so’  prufumu  arriva  a’ l’Australia
pì   ddi  figghi ca  pì travagghiu la lassaru!


Ed  ìu  ca  sugnu  figghiu  e  no’  d’antura:
sentu l’oduri   e   ‘n’ atra cosa ancora!
_________________
di Gioacchino Todaro


 


Viste 7899 - Commenti 0
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali