L'erva di vuoscu

Radici & Civiltà

REPORTER REPORTER Pubblicato il 08/04/2008
<b>L'erva di vuoscu</b>

L'erva di vuoscu


Il sapore della primavera aliese nei versi di Italo Runfola, dedicati all'asparago selvatico.





Finì lu ‘mmiernu e torna primavera

e si struvigghia tutta la natura.

’Cca canta un mierru dda na capinera

’ncantannu l’arma ad ogni criatura.



Lassu la strata e pigghiu la trazzera

di bona lena, ma senza primura,

vaiu circannu di bona manera

tra aj e macchi fin’a quannu scura.



Ciercu tra l’ervi chidda cchiù sincera,

ca di culuri è forsi la cchiù scura.

bona di gustu e midicina vera,

sazìa lu gustu e li malati cura.


Crisci ‘ntra macchi e a latu di trazzera,

’nta Triddinari abbunna e ‘nta Raciura,

e spunta sempri ad ogni primavera

quannu di ‘nterra l’ùmitu spapura.



Piaci a li mastri e piaci a li ‘ncignera,

a fimmini a carusi e a prufissura,

a li parrini piaci e a li varvera,

nni sunnu licchi puru li duttura.



Ia mi la manciu sempri a na manera

ca forsi è la cchiù bona e cchiù sicura,

sbattu quattr’ova dintra na lattèra

l’ammiscu e fazzu na bedda frittura.



St’erva di vuoscu gustusa e sincera

di tutti l’ervi è certu la cchiù pura,

era a lu munnu quannu l’omu un c’era:

lu sparaciu sarvaggiu…sissiggnura.

di Italo Runfola, detto "Cirinè".


Viste 17905 - Commenti 0
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali