L'erva di vuoscu
Il sapore della primavera aliese nei versi di Italo Runfola, dedicati all'asparago selvatico.
e si struvigghia tutta la natura. ’Cca canta un mierru dda na capinera ’ncantannu l’arma ad ogni criatura. di bona lena, ma senza primura, vaiu circannu di bona manera tra aj e macchi fin’a quannu scura. ca di culuri è forsi la cchiù scura. bona di gustu e midicina vera, sazìa lu gustu e li malati cura. ’nta Triddinari abbunna e ‘nta Raciura, e spunta sempri ad ogni primavera quannu di ‘nterra l’ùmitu spapura. a fimmini a carusi e a prufissura, a li parrini piaci e a li varvera, nni sunnu licchi puru li duttura. ca forsi è la cchiù bona e cchiù sicura, sbattu quattr’ova dintra na lattèra l’ammiscu e fazzu na bedda frittura. di tutti l’ervi è certu la cchiù pura, era a lu munnu quannu l’omu un c’era: lu sparaciu sarvaggiu…sissiggnura.
Finì lu ‘mmiernu e torna primavera
Lassu la strata e pigghiu la trazzera
Ciercu tra l’ervi chidda cchiù sincera,
Crisci ‘ntra macchi e a latu di trazzera,
Piaci a li mastri e piaci a li ‘ncignera,
Ia mi la manciu sempri a na manera
St’erva di vuoscu gustusa e sincera
di Italo Runfola, detto "Cirinè".