Vuliri vulari

Radici & Civiltà

TODARO GIOACCHINO TODARO GIOACCHINO Pubblicato il 28/06/2018
Vuliri vulari
L’eventuale pubblicazione di parziali brani musicali allegati a testi scritti è fatta a titolo di Demo, essendo essa finalizzata a documentare la relativa ricerca della rubrica “Radici & civiltà” non avente scopo di lucro, ma, piuttosto, finalità di libera divulgazione culturale.

Vuliri vulari

Sugnu ‘n pensioni e tempu ‘nnaiu tantu,
ittannu li me versi fazzu allenamentu:
su’ cosi veri o  pura fantasia
o ammanicannu quarchi fissarìa.

Unu  lu fattu,  lu misi di trenta,
cu godi ‘ndà sta vita s’accuntenta
ed iu, da ‘stu jocu  trovu giuvamentu
mittennu, fora, pinsera a lu ventu.

C’è poca cosa, lu dicu ‘n cuscienza,
ma nun c’è mutivu  pì farni astinenza.
Lu gaddu canta e lu sceccu ragghia,
nuddu  pì  cchistu   si fa meravigghia!

Si lu to’ sguardu fissa sù lu cielu
t’avvidi di l’aceddi lu so’ volu:
cu resta vasciu pirchì curti l’ali
e  cu vola atu senza farsi mali.

A nuddu  d’iddi, a forza,  po’ frinari,
avennu tantu disìu   di vulari
e, pocu  ‘mporta quali sia l’artezza:
chiddu ca cunta è  pruvari ebbrezza!

La gaddina,  avi puru l’ala,
sata e, ad idda, pari ca vola;
fora di la gaggia, s’agita e starnazza
e, tuttu chistu, pì la forti cuntintizza!   


Gioacchino Todaro


Viste 7992 - Commenti 0
Iscriviti
ed inizia a pubblicare i tuoi contributi culturali